III. Repere metodologice pentru
implementarea educației STEM în practica școlară
1. Metode didactice utilizate în predarea STEM
STEM înseamnă interdisciplinaritate și doar printr-o abordare interdisciplinară elevii pot obține competențele necesare în acest domeniu.Profesorul, folosind în strategia didactică metode moderne de predare și învățare, poate integra conținuturi, pentru a facilita elevilor procesul de înțelegere atât a fenomenelor și cunoștințelor, dar și pentru a putea aplica practic noțiunile învățate.În acest mod este captată și dirijată atenția elevilor și este facilitată obținerea performanței. Prin fragmentarea acestor etape – de exemplu, dacă se fac doar lecții de predare de noi cunoștințe – elevii își pierd treptat interesul.
Metodele didactice sunt modalitățile sau procedeele prin care elevii ajung, sub coordonarea educatorilor, învăţătorilor sau a profesorilor, la dobândirea de cunoştinţe, deprinderi, cu scopul de a dezvolta capacităţi intelectuale şi a valorifica aptitudini specifice.
Metoda didactică reprezintă:
– un instrument de lucru, o modalitate, o cale, o succesiune de operaţii realizate în vederea atingerii unui scop educativ
– o tehnică de care profesorul şi elevii se folosesc pentru efectuarea acțiunii de predare-învăţare-evaluare; ea asigură realizarea în practică a unei activităţi proiectate, conform unei strategii didactice.
Metode expozitive. Metode de comunicare scrisă. Metode active
Metodele expozitive sunt: descrierea, povestirea, explicaţia, expunerea, prelegerea. Fiecare metodă presupune un limbaj adecvat în anumite situaţii de învăţare.
Avantaje
- permit transmiterea ordonată a informaţiilor
- prezintă avantaje pentru formarea unor stiluri elevate de gândire
- sunt flexibile: asigură profesorului flexibilitate şi putere de adaptare la situaţii neprevăzute
Inconveniente
- receptarea mecanică şi pasivă a cunoştinţelor de către elevi
- distrugerea spiritului de observaţie şi al spiritului critic al elevilor
- distrugerea creativităţii, inovaţiei şi spontaneităţii
- riscuri de a atrage oboseala, lipsa de atenţie, scăderea randamentului elevilor
Metodele de comunicare scrisă presupun sarcini de lucru vizând studiul manualului, al cărţii, al capitolului, al unei problematici etc. Elevii sunt familiarizaţi cu lectura rapidă, lectura lentă, lectura critică, lectura problematizată, lectura exploratorie etc.
Avantaje
– permit comunicarea la distanţă (în mod sincron sau asincron)
– asigură păstrarea informaţiilor (comunicarea scrisă presupune un document – suport care poate fi transmis)
– permit transmiterea de informaţii complexe, elevii putând revedea informaţiile de câte ori doresc
Inconveniente
– feedback-ul întârziat sau chiar absent
– comunicarea este adesea unidirecțională (pentru a fi eficientă presupune folosirea tehnologiei şi aplicaţiilor colaborative pentru a realiza interacţiunea)
– elevii (receptorii) nu au posibilitatea de a pune întrebări şi de a cere clarificări imediate
– elaborarea unui mesaj scris solicită o investiţie mai mare de efort decât o informare verbală sau o conversaţie
Metodele active sunt: problematizarea, abordarea euristică, învăţarea prin descoperire, modelarea, algoritmizarea, munca în grup, proiectul, tema de cercetare, experimentul, studiul de caz, jocul de rol, învăţarea pe simulatoare didactice, predarea şi învăţarea sub asistenţa calculatorului etc.
Metodele moderne cu aplicabilitate în predarea disciplinelor STEM, fac parte, în marea lor majoritate, din metodele activ-participative. Printre cele mai populare sunt:
– Brainstorming-ul (metoda asaltului de idei)
– Reuniunea Philips 66 (metoda care contribuie la exprimarea personalităţii elevului). Se combină adesea cu prelegerea-dezbatere, dar şi cu jocul de decizii.
– Studiul de caz (metodă acţională, de explorare directă)
– Metoda cubului (metodă de explorare a unui subiect pe teme)
– Metoda „Organizatorul grafic” (metodă de esenţializare a unui material informativ ce urmează a fi prezentat)
– Metoda fishbowl (metodă prin care elevii sunt implicaţi alternativ în dublă ipostază: participanţi activi şi observatori ai interacţiunilor care se produc)
– Controversa creativă
– Tehnica focus-grup
– Diagrama Venn (metodă care utilizează cercuri care se intersectează pentru a ilustra similitudinile, diferenţele şi relaţiile dintre concepte, idei, categorii sau grupuri)
Metodele activ-participative sau interactive sau de învăţare prin colaborare antrenează mijloace şi proceduri care pornesc de ideea că învăţarea este o activitate diferită de la o persoană la alta, iar cel care învaţă devine managerul propriei învăţări. Profesorul declanşează acest proces şi dirijează actul învăţării, astfel încât elevul învaţă în ritmul său. Învăţarea devine activitate unică, fiind determinată de parcursul personal al subiectului, de mediul din care provine, de relaţiile sociale pe care acesta le dezvoltă, de propriul discernământ, antrenând factori multipli: educaţie personală, lecturi, informaţii, pasiuni etc. Metodele activ-participative presupun activism, curiozitate intrinsecă, dorinţă de a progresa, de a explora, de a descoperi, capacitate de a observa, de a face diferenţe, comparaţii, de a se concentra etc.
Avantaje
- oferă un climat propice studiului, dezinhibat, plăcut şi atractiv
- elevii nu mai resimt teama în faţa unei materii
- fac apel la ludic, evitând monotonia şi robotizarea
- stimulează gândirea critică şi exprimarea opiniei personale
- favorizează integrarea într-un colectiv sau grup
- facilitează transferul de informaţii, prin scenarii variate, prin implicaţii ludice
Limite şi inconveniente
- de multe ori, sunt cronofage
- evaluarea este problematică, iar feedback-ul
- individual se realizează dificil (se lucrează mult în grupuri sau echipe)
- există riscul devierii de la conţinutul învăţării, datorită implicaţiilor ludice
- tendinţa de egalizare favorizează adesea mediocritatea
- există riscul ca unii elevi să se sustragă sarcinilor date (în grupuri sau echipe doar unii elevi muncesc)
- abilităţile formate nu se regăsesc în evaluările consacrate,
III. 2. Structura programei pentru disciplinele opţionale integrate / CDŞ integrat
Opţionalul integrat este acel tip de opţional structurat din perspectiva domeniilor de cunoaştere, în jurul unei teme integratoare, pentru o anumită arie curriculară sau pentru mai multe arii curriculare.
Caracteristici
– necesită denumire şi programă şcolară nouă
– programa şcolară se elaborează respectând structura programelor de trunchi comun
– necesită rubrică nouă în catalog
Programa unui opţional integrat
– se elaborează după modelul de proiectare pe competenţe al programelor de trunchi comun în vigoare pentru clasa respectivă şi are aceeaşi structură cu respectivele programe de trunchi comun.
– structura care se utilizează pentru elaborarea programelor de opţional include
o nota de prezentare (statutul disciplinei, grupul ţintă, argumentul pentru care se creează, adică motivaţia cursului propus, obiectivele, eventualele elemente de noutate etc.)
o competenţe generale (se raportează la competenţele generale ale disciplinei/ disciplinelor de trunchi comun şi reflectă contribuţia opţionalului propus la profilul de formare al absolventului.
o competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare (vor fi formulate după modelul celor din programele şcolare pentru disciplinele de trunchi comun. Pentru un opţional de o oră pe săptămână este normal să fie definite şi urmărite 5-6 competenţe specifice. O competenţă specifică este corect formulată dacă defineşte un rezultat aşteptat al învăţării care poate fi performat şi verificat); exemplele de activităţi de învăţare sunt exemple de sarcini de lucru prin care se dezvoltă competenţe specifice la elevi.
o competenţe specifice şi conţinuturi (includ aspecte care oferă baza de operare pentru formarea competenţelor; ele reprezintă mijloace informaţionale pentru formarea competenţelor)
o sugestii metodologice (recomandări referitoare la strategii didactice, tipuri de exerciţii, modalităţi de evaluare/ autoevalure, semnificaţia termenilor utilizaţi)
o bibliografie
Structură programă școlară - opțional integrat
Propunător: Numele şi prenumele profesorului
Instituţia de învăţământ: Numele instituţiei de învăţământ, localitatea
Disciplina de bază:
Discipline înrudite:
Denumire opțional:
Tipul:
Aria curriculară:
Clasa:
Durata:
Nr. de ore/săptămână:
Notă de prezentare
Competențe generale
Valori și atitudini
Competențe specifice și conținuturi
Sugestii metodologice
Bibliografie
III. 3. Structura unui proiect didactic cu activităţi integrate specifice disciplinelor STEM, în cadrul unui curs opţional CDŞ
Propunător: Numele şi prenumele profesorului
Instituţia de învăţământ: Numele instituţiei de învăţământ, localitatea
Clasa: clasa ...
Disciplina de bază:
Discipline înrudite:
Titlul lecţiei:
Tema lecţiei (capitolului, subcapitolului):
Tipul lecţiei: de transmitere şi însuşire de noi cunoştinţe/de dobândire de noi cunoştinţe/de formare de priceperi şi deprinderi intelectuale sau abilităţi practice/de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor şi abilităţilor/de verificare şi evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor/mixtă (combinată).
Scopul: (exprimă sintetic obiectivele generale şi specifice ale subcapitolului/capitolului): ex. dezvoltarea capacităţii de înţelegere a unor concepte..., de identificare a unor elemente ... etc.
Obiective: la sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să: recepteze semnificaţiile ..., să exprime ..., să recunoască ... etc.
STRATEGII DIDACTICE
Metode şi procedee: de ex., brainstorming-ul, conversaţia, expunerea, exerciţiul, explicaţia etc.
Resurse umane: numărul elevilor din clasă
Resurse de timp: 50 min.
Resurse materiale: planşe, fişe, videoproiector etc.
Forme de organizare a activităţilor: frontal/pe grupuri/ individual
Forme de evaluare:
Bibliografie: